După cum nu tolerez să fiu interogată ce am făcut - unde am fost, ce fac toată ziua, ce fac noaptea, unde plec și când mă întorc. Nu răspund la telefoane abuzive si nu dau explicații de ce nu am răspuns.
Nu vreau să mi se impună să mă încred în cineva, să mi se ceară să depind de cineva care la proxima ocazie își va uita toate promisiunile și responsabilitățile și mă va dezamăgi.
Nu reacționez bine la interdicții, restricții, limite și nu accept că a fi implicată într-o relație romantică cu o anumită persoană înseamnă că de acum înainte la orice eveniment, concert, expozitie, concediu, petrecere la care voi merge, voi avea voie să merg doar însoțită de acea persoană.
Nu imi plac crizele de gelozie. Chiar dacă tachinez și glumesc în legătură cu orice subiect, în definitiv, oricine ar fi într-o relație cu mine are dreptul în continuare să se uite după alte individe, să placă alte individe, să fie apropriat de alte persoane. Dar dacă în privința aceasta nu există reciprocitate, atunci clar eu sunt o fraieră iar celălalt, un măgar misogin și egoist.
Știu că nu sunt perfectă și nu mă deranjează când sunt criticată atâta timp căt merit aceasta și căt există argumente reale pentru criticile aduse-mi. Dar aici pun punct. Dacă ești într-o relație cu mine, nu ești și într-o relație cu familia mea, prietenii mei, animalele mele. Nu ai niciun drept să îi critici pe ai mei.
Nu caut un frate siamez deci nu îmi pasă că ne plac lucruri diferite. Totuși există o diferență între a spune că nu îti place ceva ce îmi place mie și a spune că ceea ce îmi place mie este de rahat. Așa, doar pentru că îmi place mie.
Sunt la linia perfectă de echilibru între organizare maniacă și fantezie nețărmuită. Prin urmare nu am nevoie de nimeni care să îmi plănuiască viața mea pentru mine. Nu vreau să aud pe nimeni declarându-mi că mă iubește doar pentru a avea prilejul să îmi spună ce voi face miercurea viitoare, unde voi fi luna viitoare, unde îmi voi petrece sărbatorile următoare, ce voi face la următoarea petrecere, cât voi munci, cât mă voi îngrășa sau cât voi slăbi, cu ce mă voi îmbrăca sau încălța, cât timp voi petrece în fața PC-ului și despre cum ar trebui să decurgă restul viitorului meu.
O relație romantică nu este doar un alt fel de a spune ”sclavie”. Nu sunt nici bucătăreasă, nici spălătoreasă, nici menajeră, nici chelneriță - și mai ales, nu ca hobby-uri. Și pe aceeași notă, nu tolerez să fiu desconsiderată - a critica constructiv nu este același lucru cu a jigni nemotivat tot ceea ce sunt, tot ceea ce fac, tot ceea ce știu, tot ceea ce îmi place, tot ceea ce scriu și așa mai departe.
În final, nu îmi place să fiu controlată. Și nu mai vreau abuzuri. Nu sunt ”sufletul-pereche” al niciunei persoane care crede că o ceartă este același lucru cu o discuție între doi oameni maturi și că agresivitatea este ceva natural.
(scris) deA
