Singura si singurul

Oare ce simti atunci cand dintr-o data, dupa ani de rasfat si pozitie privilegiata, nu mai esti singur la parinti? Ai un nod in stomac? Privesti nou-nascutul cu ochi mari, mirati iar angoasa din tine este atat de mare, atat de acuta, incat e ca un reflux, se intoarce in tine, spre tine, din tine. Iti mesteci obrazul interior si te intrebi unde ai fost si unde vei ajunge. Evident, vei fi mereu copilul parintilor tai, dar nu vei mai fi unicul lor copil. Te vor iubi in continuare, vor continua sa iti vorbeasca, sa te asculte si sa te certe. Dar nu vei mai fi niciodata copilul lor, ci unul dintre copiii lor. Simti ca lumea se sfarseste si intr-un fel chiar asa si este. Lumea ta, asa cum obisnuiai sa o stii, este pe cale sa inceteze a mai exista.

Varsta iti determina reactia la o asemenea inlocuire. Simtirea e aceeasi, dar totusi, ratiunea, indoctrinata de cutumele societatii, te va impiedica sa iti plangi rana intocmai cum ar face un copil. Dar orice fata, orice femeie isi aminteste cand prima colega de banca a plecat la joaca cu altcineva. Intri cu ea pe usa scolii in prima zi departe de mama, de acasa si de papusi. Parintii zambitori va impreuneaza manutele inca din curte si intr-un fel inca te mai simti in siguranta cu ea, chiar si dupa ce parintii au ramas in afara necunoscutului. Doar ca intr-o zi ea se joaca cu altcineva sau ii povesteste unei alte colege cat de mult ii place ei de baiatul brunet pe care l-a cunoscut de curand. Esti geloasa, dar nu mai poti face nimic. Ea nu mai este a ta asa cum obisnuia a fi. O cearta, un zvon, o invidie, o julitura pe genunchi. Si gata, ea nu mai e a ta iar tu nu mai esti a ei. Este ciudat. Vei fi mereu fetita cu care se tinea de mana cand a intrat prima data intr-o sala de curs, fetita cu care impartea hainutele papusilor si care ii repara ursuletul de prins in piept, pe uniforma. Dar nu mai esti prietena ei cea mai buna de acum. Esti precum perechea aceea superba de pantofiori negri, de lac, cu inimioare albe pe varf, micuti, ca de balerina, dar care nu i se mai potrivesc acum. Si cu o lacrima in coltul ochiului recunosti ca este dureros sa porti asa ceva.

La fel de dureros ca zambetul amar pe care un tanar il are, realizand ca iubita sa il neglijeaza cand sunt la aceeasi masa, pentru ca vorbeste cu cel de langa ea. Fosta iubita, de fapt. Iti povesteste zambitoare nimicuri si te asculta fascinata, dar cand el ia loc langa ea, isi pune mana stanga pe piciorul lui si ii surade cald. Din cand in cand ii mai scapa cate o privire si catre tine, iti zambeste fugar si iti raspunde la vreo intrebare auzita in treacat. Dar si cuvintele si zambetele sunt mai putine acum ca el este langa ea. Zambesti din nou si incerci sa te convingi ca ea este a lui acum asa cum si tu esti sau vei fi al alteia. Chiar daca amandoi v-ati oferit virginitatea unul altuia, demult, cand inca erati inocenti si credeati in fluturi si scoici si ochii albastrii. Taci prelung si te consolezi cu faptul ca ai fost primul ei iubit, prima ei iubire adevarata. Vei fi mereu primul ei iubit doar ca niciodata din nou, cel de acum. Te va iubi in continuare, va continua sa iti zambeasca, sa iti vorbeasca, sa te admire. Primul ei iubit, dar nu cel de acum...gandul acesta te urmareste dar ti se pare absurd pentru ca, de fapt, nu te consoleaza cu nimic. Faptul ca ai fost candva cel caruia ii tinea mana stanga pe picior nu schimba tabloul de acum, tablou in care, desi ii face placere sa vorbeasca cu tine, te va ignora incepand din momentul in care va ajunge si el la masa. Si simti un gol in stomac, un gol care te inghite, te soarbe, te arde mocnit. Il simti de fiecare data cand o vezi raspunzand la telefon si te intrebi daca o suna el. Cand stii ca este la o petrecere si te intrebi daca este cu el. Cand va intalniti in strada si ea pleaca grabita si te intrebi daca se intalneste cu el. Universul intradevar moare, absorbit de gaura aceea neagra din tine. Universul tau si al ei impreuna.

(scris) deA

Drept de proprietate asupra celor de langa noi

Cel mai usor este sa uitam ca noi toti avem trecut si viitor. Indiferent in ce relatii ne-am implica, romantice sau nu, au mai fost si altii pe acolo inainte, si probabil vor mai fi si in viitor.

Nu avem drept de proprietate asupra nimanui, nici asupra copiilor nostri, nici asupra iubitilor, nici asupra surorilor de sange. Dar ne este greu sa acceptam ca noi toti suntem independenti si ca oricat de bine ne-am simti impreuna cu cineva, in definitiv suntem mereu singuri. Din a doua zi de viata si pana cand murim. Indiferent de cat apropiati, de legati ne-am simti, ne-am crede.

Cred ca la nastere, cel mai dureros moment este, de fapt, cel in care cordonul ombilical este taiat. Brusc singuratatea se instaleaza necrutatoare peste doi oameni care nu vor mai fi niciodata atat de aproape precum au fost noua luni pana atunci. Atat de dureroasa este aceasta clipa incat dupa aceea toata viata ne-o traim incercand sa recladim acea legatura. Incercam sa ne legam de toti cei ce ne dau o sansa, un zambet, o imbratisare. De parinti, de prieteni, de frati, de iubiti, de soti si sotii, de copii si nepoti. Cautam legaturi indeajuns de stranse incat niciun instrument chirurgical sa nu le mai poata sfasia. Dar nu le mai gasim. Unele femei sunt mai norocoase si pentru macar 9 luni din viata au din nou acea conexiune perfecta. Insa ceilalti traiesc iluzii, mimeaza relatii fara de care sustin ca nu ar putea trai, iar in realitate sunt in continuare in cautarea acelei senzatii ideale cum ca nu ar fi singuri.

Avem nevoie de societate si de apropiere, de sprijin si legaturi. Dar este pacat ca nu reusim sa intelegem ca cei de langa noi au si trecut si viitor. Si de multe ori noi nu facem parte din amandoua aceste elemente, uneori nici macar din una dintre ele. Poate daca am digera mai senini truismul acesta ne-am trai mai linistiti prezentul. In prezent, cel de langa noi este exact acolo - alaturi de noi. Unde a fost ieri sau unde va fi maine, conteaza prea putin. Conteaza pentru ca acestea il fac cine este acum si nu prea conteaza pentru ca nu sunt ale noastre, sunt doar ale lui.

Nu stiu cum as putea incheia acest text. Risc sa ma afund ori in amintiri, ori in reverie. Si nu aceasta imi doresc - vreau doar sa scriu cum ma simt acum, numai acum.

(scris) deA

CitesC

26/06/09
Frustrari si refulari: http://rasebo.ro

Nu plange ca s-a intamplat, bucura-te ca s-a intamplat: http://www.visurat.ro/

Sotie de blogger faimos si talentat: http://denisuca.com/

Portia mea de desert frantuzesc - servit duminical: http://invatsagatesc.blogspot.com/

Universul cu pereti calzi, claditi din margele: http://lolafactory.wordpress.com/

Posesoare de apartament la 24ani: http://www.andressa.ro/

Perspectiva pisiceasca asupra lumii de gen feminin: http://puttycat.ro/blog/

Blonda de la medicina: http://siblondelegandesc.ro/

Viata pe Marte inainte si dupa concertul The Killers: http://www.mumisyelling.blogspot.com/

TiBi, intrebari, femei si televiziune: http://www.apear.ro/wordpress/

Munca si existenta corporatistului blogger: http://corporatistu.ablog.ro/

Fructe aduse direct de peste Prut: http://grapefruits.wordpress.com/

Perfuzia de tacere: http://perfuzii.wordpress.com/

Puncte, puncte: http://jovana212.blogspot.com/

Pixeli la intamplare: http://random-pixels.com/

Alta insula, alte minunatii: http://anestiti.wordpress.com/

Biscuitele in libertate: http://comentez.blogspot.com/

Publicitate si studii in Manchester, UK: http://supermagnet.ro/

Pamflet: http://www.piticigratis.com/

Blogul meu de liniste: http://razvan.exarhu.ro/

Pisici in libertate: http://pisicainbocanci.verre.ro/

Daca sunetele ar fi imagini si cuvinte: http://musicwassaved.wordpress.com/

Raluca si multinationala: http://raluxa.com/

Constant si redundant: http://me.candr.eu/

Blog de inginer cu acte in regula: http://gelu11.ro/

Muzica nu are limite. La fel, nici pasiunea: http://maryalexe.wordpress.com/

Infuzia de cuvinte: http://www.mintea-de-ceai.blogspot.com/

Sara pe deal, sara sub deal: http://sarapedeal.wordpress.com/

VisFrumos: http://vissare.blogspot.com/

Jurnal despre visul unei sinapse de vara: http://neuronu-visator.weblog.ro/




Ocazional, comentez si aici:
http://www.zoso.ro/
http://vreauultimulloc.wordpress.com/

De citit in mijloacele de transport in comun:

Martin Millar - The Good Fairies of New York
*** - Antologia Cartea cu Himere
Ruthanne Lum McGunn - O mie de monede de aur
Gore Vidal - Orasul si stalpul
Julian Barnes - Papagalul lui Flaubert (mersi luluts)
Gabriel Garcia Marquez - Love in the Time of Cholera

(scris) deA

*NB: Lista de lectura se modifica lunar.
**NB: Cei interesati de link exchange sau cu recomandari pentru lectura (carti, bloguri, articole) lasati link pe undeva pe ChaospiA.
***NB: Rasfoiti si paginile prietenilor din BlogRoll.
****NB: Ordinea in haos se stabileste prin bannerele pe care le sustin.

Ce isi (mai) doresc barbatii

Mic Dictionar Urban de Interpretare a Teoriei Evolutionare

Cum spuneam mai devreme, sa continuam cu disecarea calitatilor necesare unei femei ce isi doreste sa fie considerata atractiva de catre barbati.

4. Un indice de masa corporal de 19. In sfarsit, ceva cu care presupun ca suntem cu totii de acord. Nu multora le plac obezii si cu atat mai putin anorexicii. Ne inspira lipsa sanatatii, iar unora chiar dezgustul dar cu siguranta nu sugereaza atractivitate. Echilibrul insa este mereu apreciat. Asa ca doamnelor, lasati jos hamburgerul si cartofii prajiti, sau renuntati sa numarati caloriile din salata si cautati-va o activitate mai constructiva, cum ar fi sa faceti un pic de miscare. Un IMC de 19 nici macar nu este chiar atat de greu de obtinut, trebuie doar sa mentii greutatea in kilograme la valori cam cu 110-115 mai mici decat inaltimea in centimetrii. Sa zicem 55kg la 1.70m sau 49kg la 1.60m. IMC-ul poate fi calculat cu usurinta aici.
Iar daca vreun barbat mi-ar spune ca o femeie poate fi atragatoare indiferent de greutate, i-as rade in nas. Pentru ca voi sunteti mult mai sensibili la acest subiect decat sunt femeile. Stim ca nu va place ca femeia "sa faca valuri" sau sa va loviti de oase. Iar greutatea si obiceiurile alimentare va spun si ceva despre personalitatea ei - daca mananca mult este o "vaca" grasa si lacoma, daca se joaca cu mancarea in farfurie, va este rusine sa o prezentati parintilor, ca nu cumva sa va intrebe tematori daca fata nu e bolnava de ceva, doamne fereste.

5. O reputatie de femeie casta. Adica sa nu fie curva. Sau cel putin sa fie una foarte discreta. Barbatii se bucura de cunostiintele unei femei in pat dar acestea trebuie sa fie neaparat insusite din Cosmo. Intradevar, cu aceasta trasatura s-ar putea sa fie o problema. Pentru ca daca unei femei ii place sexul, atunci il practica, iar daca nu ii place, atunci nu o face. Pana la urma aveau dreptate bunicile si mamele noastre cand ne spuneau sa ne pastram reputatia intacta pentru barbatul pe care ni-l doream. Dar sa nu disperam. O reputatie casta nu inseamna neaparat abstinenta, cat mai ales discretie. Iar la capatul opus, lipsa de experienta poate fi compensata prin candoare.
Evident ca important este ca si barbatii sa inteleaga ca pana si in cazul partenerelor virgine se pot gasi fosti iubiti care sa se laude ca au facut sex cu ele si ca trecut avem cu totii, indiferent de gen si sex. Iar ca sexul este ceva instinctiv, pe care oricine poate invata diferite trucuri, alaturi de un "profesor" rabdator si cu putina imaginatie.

6. Femei mai tinere decat ei insisi - Cea mai simplu de indeplinit conditie atata timp cat avem grija sa ne alegem parteneri macar cu putin mai in varsta decat noi.

7.O stare buna de sanatate. Nu este foarte greu de indeplinit, mai ales ca facem acest lucru in primul rand pentru binele propriu si abia in al doilea rand pentru a fi atragatoare. Suntem oameni, mai si racim, mai patim si accidente, in unele cazuri suferim chiar si de boli cronice dar in definitiv, oricum facem tot posibilul pentru a fi cat mai sanatosi, pentru ca pana la urma, asa ne si simtim bine.
Asa ca din moment ce aceasta caracteristica nu este chiar atat de greu de obtinut de o femeie, atunci cu siguranta nici barbatilor nu le va fi dificil sa gaseasca o femeie sanatoasa. Aceasta nu inseamna ca iti parasesti iubita de indata ce capata o pneumonie dar nici sa te multumesti cu una care accepta boala ca pe o stare de normalitate nu iti va fi niciodata benefic - este obositor, deprimant, ca sa nu mai mentionam, absurd si inutil.

8. Atitudine altruista, iubitoare si instinct matern. Nimeni nu este mereu doar lapte si miere, cu totii mai si gresim, cu totii avem momente in care suntem agasati si rautaciosi. Dar in general este un lucru stiut, ca o personalitate placuta apartine persoanelor care incearca sa se faca placute.
Daca vreun barbat imi va scrie ca prefera o nesuferita in locul unei femei incantatoare, atunci, domnilor, sa ne inclinam in fata sa, pentru ca avem de-a face cu un veritabil sadic. Iar daca cineva se indoieste ca ar putea gasi o iubita adorabila, atunci il asigur ca femeile au tendinta de a se purta frumos cu cei la care tin si ca si pana cele mai diabolice scorpii sunt pana la urma, tot femei.

In loc de concluzie, as vrea sa amintesc tuturor ca teoria evolutionara nu stabileste niste criterii care trebuie neaparat indeplinite daca vrei sa ai o relatie cu un barbat, ci mai degraba observa ceea ce ii atrage pe barbatii heterosexuali la femei. Si sper si ca acum este evident cat de usor este sa ai aceste calitati precum si sa le gasesti in majoritatea femeilor pe care le intalnesti in viata.

(scris) deA

Ce isi doresc barbatii

Sau mic Dictionar Urban de Interpretare a Teoriei Evolutionare


Avem tendinta de a da inapoi din calea a ceva ceea ce ni se pare dificil de obtinut. Putini dintre noi sunt ambitiosi si indraznesc sa viseze mereu, la mai mult, la mai bine. Atat cand am scris despre ceea ce vor barbatii, cat si cand am scris despre ceea ce vor femeile am intalnit reactii negative. Nu neaparat pentru ca negau ca si-ar dorii acele trasaturi la un/o partener(s) ci pentru ca erau majoritatea convinsi ca nicaieri pe lumea aceasta nu ar putea gasii pe cineva care sa se incadreze in tipar. Sau pentru ca nu credeau ca ar putea atinge acele "exigente". Preferam sa negam teoria evolutionara pentru ca nu ne convine cum suna ea. Decat sa incercam sa fim mai buni, mai degraba respingem o teorie care are si logica, si sustinatori profesionisti, si o autoritate prin fenomenele si procesele psihologic-biologice studiate, cercetate si sprijinite prin dovezi.

Nu sustin ipoteza cum ca fiecare dintre noi are un suflet-pereche. Insa noi toti avem dreptul la fericire - ne este asigurat de toate autoritatile in care ne incredem - Dumnezeu, constitutie si noi insine. Doar ca in loc sa ne mobilizam si sa ne luptam pentru acest drept, noi ne zbatem sa renuntam la el. Nu exista/Nu se poate/Nu-i de nasul meu - si ne varam capul in asfalt. Punem semn de egalitate intre optimizare si imposibil. Intre ambitie si idealism, intre realism si frica. Sa dam un exemplu concret: o femeie isi doreste un barbat fara par pe piept. Asta ar face-o pe ea fericita. Intr-o zi intalneste un barbat minunat care o face atat de fericita incat nici nu mai conteaza ca are par pe piept. Nu e acelasi lucru cu a te multumi cu primul paros care iti iese in cale, un nesimtit care te raneste frecvent, intentionat sau doar din ignoranta si nepasare si asta doar pentru ca nu crezi ca esti capabila sa gasesti pe cineva mai bun. Si ii rog pe barbati sa faca un exercitiu de imaginatie si sa isi gaseasca propriul scenariu iar daca ei cred ca este posibil, chiar sa ma contrazica.

Asadar, decat sa luam teoria evolutionara ca pe o asigurare catre fericire, preferam sa o tratam ca pe o piedica, prin urmare ne temem de ea si ne incapatanam sa o respingem. Asa ca propun sa luam fiecare criteriu inspaimantator al acestei teorii si sa il analizam pana ce ne convingem ca imposibilul nu este de fapt chiar atat de imposibil - nici de realizat, nici de gasit - cum ne este usor sa credem.

1. Trasaturi faciale simetrice - recunosc, este ceva cu care daca nu ai fost inzestrata de mama-natura, este mai dificil de reprodus. Si totusi se pot realiza, fie prin operatii cosmetice costisitoare, fie prin banalele machiaj si vizita la frizerie/coafor.

2. Ten neted, neridat, lipsit de cosuri si pilozitate faciala - Foarte usor de rezolvat, cu numeroasele creme si lotiuni anti-rid si anti-acneice si fond de ten. Poate ca smulsul mustatei nu este cea mai placuta activitate pe care o poti intreprinde si totusi este un sacrificiu mic pentru o rasplata mare - ca si folosirea deodorantului, este un obicei vomit-proof.
Iar pe domnii care citesc acest text, va asigur ca femeile sunt cochete innascute asa ca daca dati peste o individa care nu indeplineste acest criteriu, in niciun caz nu va multumiti cu ea, pentru ca evident are o problema si cu igiena, lasa o dara verde pe unde trece iar locuinta ei seamana in mod izbitor cu cea din curtea bunicilor, unde locuieste cina de Craciun.

3. Ochi luminosi, buze mari si rosii si par lucios. Din nou, nici acest criteriu nu ar trebui sa fie un motiv de ingrijorare, cel putin nu pentru europeni, americani, australieni, canadieni (am omis pe cineva?). De ce? Pentru ca trisam cu usurinta si ni se iarta negresit. Exista fard de pleoape si exista rujuri. Exista si metode mai radicale de a ne face atractive cum ar fi tatuajul permanent al conturului buzelor, injectiile cu colagen si introducerea sucului de portocala in ochi. Aha, si acum realizez si eu de ce se vand atat de bine sampoanele cu "proteina de perla", placile de intins podoaba capilara si fixativele care iti fac parul sa straluceasca. Nenorocirea mea ca am parul cret:|.
Din nou, dragi barbati, nu aveti motiv de ingrijorare intrucat vanzarile la produsele si serviciile de mai sus scad doar in vreme de razboi si atunci sunt inlocuite cu cosmetice naturale, preparate in casa, mai ieftine dar cu acelasi efect.
Iar daca acest criteriu nu este credibil, atunci de ce atunci cand un barbat complimenteaza o femeie si nu indrazneste sa se refere la sanii, fundul, coapsele sau abilitatile ei in pat, se refera la privire si buze?

Celelalte trasaturi le discutam mai incolo, ca sa nu ne plictisim...

(scris) deA

Salata mov - sau Vraja pentru racoare

De ceva timp, moda ne-a sugerat o culoare indrazneata, o culoare a carei nuante - mov, lila, violet - ne rasplatesc intotdeauna curajul prin vitalitate si priviri intoarse spre noi, priviri pline de invidie sau admiratie. Ei bine, cand movul se muta si in farfuriile noastre, ia forma unei salate racoritoare, delicioase, hranitoare si usor de realizat, remediu garantat impotriva caniculei.

Ingrediente:

• 6 linguri de esenta fructului copacului pacii;
• zeama unui fruct auriu (dupa preferinta, poate fi inlocuita cu potiunea magica de slabit a lui Madame Bovary);
• 175gr. iaurt;
• 75gr. branza topita la foc incins;
• doua feliute de branza adusa din Muntele Olimp;
• 500gr. cartofi noi;
• diamante de mare maruntite fin si perle negre de viteza tocate marunt;
• o gramajoara de legume imbracate in culori la moda, feliate subtire;
• o gramajoara de arpagic, tocat marunt;
  
• frunzulite de patrunjel, marar si prospetime verde.

Cartofii nou-nouti se curata si se taie la dimensiunea unei imbucaturi sanatoase. Se pun apoi la fiert in lichidul vietii cat sa fie bine acoperiti si deasupra se presoara praf de diamant (ajuta la conservarea formei legumelor).

Intre timp, esenta de fruct impaciuitor, zeama de fruct auriu sau potiunea magica de slabit si iaurtul se amesteca cu branza topita. Branza din Olimp se farama direct in castronul cu amestecul de mai dinainte si se integreaza in compozitie. Frunzulitele si perlele negre se toaca fin si se presara peste amestecul cremos. Legumele colorate dupa trend se feliaza subtire (pentru mai multa usurinta pot fi date pe razatoare) si se amesteca cu crema alba si condimentata.

Dupa ce cartofii au fiert (pentru incepatori, cartofii se incearca cu o intepatura de furculita - daca leguma este moale, atunci a fiert indeajuns) se scurg de apa si se integreaza in crema de mai sus. La final, dupa gust, se mai poate plusa cu un praf de mirodenii.

Se lasa aproximativ 30minute pentru uniformizarea temperaturii iar apoi se serveste cu drag.



Dictionar Culinar Explicativ pentru Vrajitoare Incepatoare (2):

6 linguri de ulei de masline extra virgin;
zeama unei lamai sau otet (il recomand pe cel de mere);
175 gr iaurt
75 gr branza topita
doua felii de branza feta
500 gr cartofi noi
sare de mare si boabe de piper negru proaspat maruntit
o gramajoara de ridichi
o gramajoara de arpagic, tocat marunt
frunzulite de marar, patrunjel si menta

(scris) deA

Referinte:

Oliver, Jamie (2002) Jamie's kitchen. London: Penguin Group

Ce vor barbatii

In vreme ce alti bloggeri se intreaba ce isi doresc femeile, eu ma gandesc la ceea ce cauta barbatii. Nu de alta, dar desi la prima intrebare mi-ar fi mai usor sa raspund, cea de a doua s-ar putea chiar sa ma stimuleze sa ma schimb in bine. Si in plus, daca va amintiti, deja am scris in urma cu ceva timp despre ce trasaturi masculine le atrag pe femei.

Ca barbatii viseaza la femei atragatoare si loiale nu mai este de mult un mister. Deasemenea se stie ca o femeie care pare fertila este considerata si atragatoare. Insa care sunt semnalele care ii determina pe barbati sa creada ca si-au gasit aleasa? Domnisoarelor, luati aminte, iata ce anume ii impresioneaza pe barbati:

1. Trasaturi faciale simetrice in combinatie cu un aspect tineresc (spre exemplu nas micut si ochi mari);

2. Un ten neted, neridat, lipsit de cosuri sau par facial;

3. Ochi luminosi, buze mari si rosii si par lucios;

4. Un indice de masa corporala de aproximativ 19;

5. O reputatie "buna", de femeie casta, loiala;

6. Femei mai tinere decat ei insisi;

7. O stare buna de sanatate;

8. Un comportament care sa sugereze trasaturi precum iubitoare si altruista si instinct matern.

Daca va intereseaza si ce isi doresc femeile, gasiti un mic indrumar pe acest subiect chiar aici.

(scris) deA

Peste 20ani

*De la stanga la dreapta: Andreea Sarbu, Ana Petre si deA, 11iunie 2008

Pentru ca mereu iti vei aminti mai clar colegii de liceu decat materia invatata dintr-a 9-a si pana intr-a 12-a. La multi ani, Andreea:)

(scris) deA

So let's do it like they do it on Discovery Channel

In curtea unui institut dinntr-un oras important punct turistic, undeva in zona de campie a Romaniei. Companionul de drum ma vede holbandu-ma la o surpare in pamant - "Ce faci?" Raspunsul meu: "Ma uit pe Discovery Channel."

(scris si surprins) deA

O viata perfect normala

Sau ce as fi scris sambata, 04.07, daca aveam acces la WWW


Ma enerveaza sintagma prin care se incearca minimalizarea gravitatii unei boli sau alteia - prin tratamentul corect, orice suferind de introduceti un nume de boala la intamplare aici poate duce o viata perfect normala.



In primul rand, un om dependent de un tratament, indiferent cat de usor, de ieftin sau de eficient ar fi acest tratament minune, este pana la urma un dependent. Nu duce o viata normala, pentru ca intocmai ca si un drogat, este dependent fizic si psihic de o substanta straina. Existenta sa depinde de niste chimicale care il fac mai mult sau mai putin fericit. Unii nu se pot misca, nu se pot ridica din pat, nu isi pot desfasura activitatile cotidiene, multi nu pot traii pana ce nu isi inghit otravurile. Sunt eliberati de boala dar sunt prizonierii medicamentelor. Si atunci cum poate fi viata lor considerata intocmai la fel cu cea a celor care nu au luat niciodata mai mult de banalele paracetamol, smecta sau vitamina C. Cu ce este viata lor mai buna, decat cea a dependentilor de droguri, persoane pe care le compatuim si pe care incercam constant sa le salvam de la viciul in care s-a transformat existenta lor.

In al doilea rand, cine stabileste normalitatea? Evident, majoritatea stabileste normele in care societatea trebuie sa se incadreze. Orice depasire a acestor limite impuse si auto-impuse este vazuta ca o devianta si este blamata. Nu e neaparat sa fie o infractiune si nu e neaparat sa fie ceva cu adevarat gresit, insa aceasta nu inseamna ca va fi mai usor acceptata. Dar pana la urma bolile exista dintotdeauna. Sunt la fel de naturale ca nasterea si moartea. Ne temem de ele, nu ni le dorim, dar sunt departe de a fi abateri de la normal. Fac parte din vietile noastre. Nu sunt pedepse divine si uneori nici macar consecinte a faptelor noastre. Poate ca nu toti vor suferi de o boala de care macar sa isi aminteasca darmite ceva grav, insa cu siguranta cu totii avem parte si de momente dificile. Unul sufera de diabet, altul de faptul ca parintii nu au avut bani sa il lase sa isi termine scolarizarea, care dintre ei este normal, care anormal?

Nu in ultimul rand, de cand este normalitatea ceva masurabil? Poate normalitatea fi perfecta sau imperfecta? Poate cineva fi mai normal decat altcineva? Pana la urma, esti normal sau anormal. Iar daca un tratament corect iti aduce o viata normala, inseamna ca pana la el erai anormal, chestiune de logica. Iar daca pui un asemenea stigmat pe fruntea astmaticilor sau diabeticilor, cu ce esti tu mai bun decat calaii de la Auschwitz?

(scris) deA

In loc de articol despre sesiune

Pentru ca vuieste blogosfera tanara despre sesiune si examene si proiecte nepredate dar care trebuie predate si "sfantul 5" care de fapt e vreun sfantul 9 si ceva (daca vrei sa mai ramai fara taxa sau sa ajungi la fara taxa). Si tocmai eu sa nu scriu despre asa ceva; nu, nu se poate.

In urma cu cateva zile, imi fugaream tutorele prin campus si il hartuiam cu intrebari despre Add+Vantage-ul meu. Voiam eu sa stiu neaparat si neaparat de ce nu mi-au fost afisate creditele de la modulul cu pricina. Eroare de sistem? L-am picat cu nota cea mai mare din istoria picatilor adica cu o nota cu care nici nu aveai cum sa pici ca era cam de doua ori cat nota minima ca sa treci? Au uitat sa mi le afiseze doar mie? Dar la ceilalti au afisat? Dar ce se intampla daca nu mi le afiseaza? Si cine e responsabil cu afisarea? Sa fac scandal in holul de la Add+Vantage Team, sa zbier la cei de la Psiho sau sa scriu iar cu ura pe ChaospiA despre cei din IT? Si cum tutorele meu mai are si nefericirea de a locui in apropiere de locuinta mea si-a dat seama ca nu mai scapa pana nu verifica personal daca am trecut sau nu modulul cu pricina plus alte module despre care nu stie nimeni altcineva inca daca le-au trecut sau nu.

Satisfacuta, m-am linistit si pe masura ce imi relaxam neuronii pe cai naturale si catusi de putin toxice, am realizat ca sunt formata in Romania. Ca un sistem jenant in care notele conteaza mai mult decat cunostiintele evaluate si-a pus amprenta stramba asupra personalitatii mele. Da, stiu ca au si evaluarile utilitatea lor si notele la fel. Te fac sa inveti si sa muncesti din ce in ce mai mult, ii diferenteaza pe cei mai performanti de cei mediocri si de cei inutili si te ajuta sa distingi unde mai ai de muncit si ce anume credeai ca stii si de fapt, te inselai. Te fac sa vrei sa ii depasesti pe altii dar mai ales sa te autodepasesti. Dar in final notele si evaluarea nu sunt scopul - sunt doar motivarea externa care duc la atingerea scopului, si anume dobandirea anumitor cunostiinte. Dar eu deja parcursesem materia cu pricina, stiam si ce nu stiam si unde mai aveam de muncit, stiam si cat de pregatita sunt in domeniul respectiv. Problema mea nu era cat de multe stiu eu despre psihologia la locul de munca si nici ce nota am luat sau nu in examen. Problema mea era ca cineva uitase sa afiseze creditele de la modulul respectiv pe pagina web. Si de aici se vede unde este greseala din sistemul meu de fapt, greseala din sistemul in care traiesc. Pentru ca suntem atat de preocupati de fleacurile de care ne izbim zilnic si peste care ne incapatanam sa trecem cu dificultate, incat nu mai avem timp sa constientizam ceea ce conteaza cu adevarat.

(scris) deA

Ca o mica paranteza

Sabin, anunta-ma te rog cand esti in Bucuresti, lasa un comentariu aici sau trimite-mi un e-mail.

Mersi

deA

Frigiditate si perversiune

Exista numerosi bloggeri in blogosfera romana care aleg sa aiba mai mult de un singur blog. Insa dintre cei pe care ii citesc eu, unul singur are in spatele acestei alegeri un motiv similar cu cel care m-ar putea determina si pe mine spre aceasta duplicitate.

In termeni medicali, i-am putea spune acestei cauze schizofrenie. Dar parca este prea dura denumirea. Pentru ca oarecum unele cuvinte sunt prea speciale ca sa se amestece cu cele de zi cu zi. Si pentru ca alte cuvinte simti nevoia sa le scrii neaparat, chiar daca nu te simti in stare sa le cizelezi, chiar daca nu sunt speciale, chiar daca nu spun prea mult celorlalti. Sau dimpotriva, ii intereseaza pe ceilalti dar pentru tine, sunt banalitati, sunt fara farmec si fara magie. Pe de alta parte, este mai mult decat complexitate, este ceva din simptomatologia personalitatilor multiple.

Pentru ca o "Eu" se intelege de minune cu barbatii si este agasata de femei, o "Eu" adora femeile si detesta barbatii, iar o alta "Eu" este narcisista. Si toate trei co-existam, sub umbrela unui temperament dificil de persoana care iubeste oamenii cu disperare si totusi nu are incredere in ei si nu ii vrea in preajma. Toate trei suntem, cand pe rand, cand simultan, nimfomane si plictisite de sex. Nu ne plac relatiile serioase si totusi nu vrem sa avem de-a face cu cele pasagere. Una viseaza la carti si muzica, una la corporatii si una la tacere. Una iubeste timid, una se sacrifica iar o alta nici nu crede in asa ceva. In iubire. Si toate trei traim intr-o lipsa desavarsita de armonie intr-un trup sec, frigid si uscat dar care adaposteste o minte impresionabila de perversiuni. Iar in dulap am doar haine de persoana matura, serioasa si responsabila, persoana care traieste doar prin birouri, sali de curs si biblioteci, care socializeaza doar la sedinte si evenimente oficiale; desi mie imi place moda hipsteritelor.

Complexitatea aceasta ma sufoca, ma trage inapoi cand vreau sa inaintez. Este ca un dezacord intre organele mele interne, fiecare cu pulsul sau propriu, fiecare cu tacerea sa si cu bataile sale. Iar eu nu pot alege intre ele, nu o pot reduce la tacere pe niciuna dintre ele si sa ascult doar de una.

In definitiv, eu nu stiu sa traiesc viata aceasta...

(scris) deA

Mar verde

Cum se numeste o femeie care bea singura intr-un bar?

O femeie fara prieteni.

Nu vreau sa ma plafonez. Voi trai vieti noi. Voi pasi singura in cluburi care mi-au placut dintotdeauna. Care mi-au placut dinainte de a le stii. Dinainte de a stii ca ele exista. Voi bea singura. Voi incerca Smirnoff Apple. Voi fotografia intunericul si fumul. Voi sorbi viata prin paie subtiri si negre.

Ma voi scufunda in tine si imi voi tine mintea ascunsa in mintea ta, sanul in palma ta, vocea in gura ta, degetele sub patura ta, nervii sub tacerea ta.

Aroma tare de mar verde imi musca limba si mi-o tine strans intr-un fior prelung. Gheata devine efervescenta pe pielea ta. Iar sangele straluceste in vene. Voi renaste din propria aroma. Voi avea acelasi gust si aceeasi infatisare dar intr-o multime intreaga doar tu ma vei recunoaste. Doar tu vei stii ca bomboanele mele preferate sunt fulgii de gheata cu aroma de mar proaspat. Si cand te vei ridica din bratele ei, ma vei astepta zambind cu un pahar plin de cuburi de gheata faramate, plutind in Smirnoff Apple si ganduri de taceri. Si sarutari - sufletele-pereche se inteleg din priviri; sufletele perfecte din sarutari.

Aveam nevoie de asta: gheata sa imi arda buzele, Placebo sa imi lege mintile, stiloul sa scrie singur, tacerea sa se ridice din rasete, fum si vorbe uitate pana la urmatoarea zi. Hai sa nu plecam de aici. Hai sa mergem.

(scris) deA