Thursday, 30 April 2009

Sa ne mai relaxam un pic

Here, kitty kitty...


I am Catwoman
























Catwoman
80%
Batman
75%
Supergirl
75%
Hulk
75%
Green Lantern
65%
Superman
55%
Spider-Man
55%
Wonder Woman
50%
Iron Man
40%
The Flash
30%
Robin
20%
You have had a tough childhood,
you know how to be a thief and exploit others
but you stand up for society's cast-offs.


Click here to take the Superhero Personality Quiz


Furat de aici.

(scris) deA


P.S.: Sabin, ce facem de oua? Eu plec in cateva zile din tara, nu mai am timp sa trec pe la tine. Prin posta dupa cum stii, nu am vrut sa ti le trimit ca sa nu ajunga la tine omleta. Sugestii? Sunt deschisa la sugestii legate de subiect din partea oricui, de fapt.

Wednesday, 29 April 2009

Răspunsuri

De ce nu pot avea încredere in tine? De ce trebuie să mă simt mereu singură? De ce port după mine un inepuizabil "de ce"?

Unde să îmi caut viaţa ca să o gasesc? Unde să găsesc tot ce e drag celor ce îmi sunt dragi mie? Unde să mă adăpostesc de unde?

Care carte arată viitorul şi în care se citeşte moartea? Care greşeala are urmările cele mai sumbre? Care cuvânt şi care fapt mă vor face să cred că eu sunt cea pe care o căutau?

Cine ştie unde mi-am uitat viitorul? Cine mă poate minţi în aşa fel încât să cred totul, în aşa fel încât să sorb cuvintele ca pe buze amare, în aşa fel încât să mă scufund în nemişcare şi să ies la suprafaţă mai vie decât oricând altcândva, în aşa fel încât să mă inunde căldura de la brâu în sus, de la brâu in jos...? Cine imi poate jura că voi fi cine trebuie sa fiu?

Câtă flacăra mai trebuie să curgă peste pielea mea până să mă iert? Câtă lumină trebuie sa mai sărut până să cred că sunt în lumină? Câtă vreme va mai trece până voi regăsi o Cătă?

Când se va isprăvi otrava din pahar? Când voi ajunge să înţeleg de ce otrava mea sunt eu? Când voi ştii când să râd şi când să vorbesc şi cînd să mă opresc?

Ce sunet poate acoperi ţipătul din mintea mea? Ce soluţie de înălbire îmi poate curăţa umbra? Ce vis ascunde ce sfârşit?

(scris) deA

Tuesday, 28 April 2009

Ma inchid. Ma inchid intr-un cuvant. In ColT. Da, colt e un cuvant bun in care sa te inchizi, e genul de cuvant care te impresoara si apoi trage zavorul.

Am devenit egoista si zgarcita. Scriu texte pe care nu ma indur sa le public. Si texte pe care ma tem sa le public. Si texte pe care nu am permis sa le public.

Am uitat ca prin ChaospiA mi-am revenit. Am uitat ca o iubesc. Am uitat ca sunt dependenta de ea. Am uitat ca, de fapt, ChaospiA sunt eu.

As vrea sa ma eliberez prin literele acestea si sa public tot ce sta scris in dosarul cu ciorne.

Dar nu o voi face.

(scris) deA

Monday, 27 April 2009

Sevraj

I need a friend, like I need my drugs.

Am nevoie de cineva sa imi spuna cand gresesc, sa imi spun ca nu gresesc, sa ma imbratiseze si sa ma minta dulce. Sa stiu ca orice ar fi, pot sa ma incred in persoana aceea, sa stiu ca nu are o pasiune din a ma minti, din a inventa povesti pe care nu am timp sa le cred. Vreau ceva ce nu exista si totusi vreau cu atata disperare incat ma doare.

Sunt 8 ani trecuti de cand vreau un prieten. Si ma agat de oricine imi iese in cale. Ciudat e ca nimeni nu ramane indeajuns de mult timp langa mine. E o problema cu mine evident, doar ca nimeni nu se milostiveste indeajuns incat sa imi spuna ce este in neregula. Toti merg mai departe de parca nici nu as fi existat vreodata. Toti asteapta de la mine sa ofer lucruri pe care de cele mai multe ori nici macar nu le am de dat, dar eu totusi insist sa ma prefac, sa ma impart, sa ma tai in faramite pe care toti le gusta ca mai apoi sa decida ca nu sunt ceea ce cautau. Vreau un prieten...

(scris) deA

Saturday, 25 April 2009

Stop!

Feminista sau feminina?

Nu stiu cand, unde si de ce, s-a decis ca nu poti fi ambele. Ca nu poate purta rochie alba vaporoasa, bijuterii delicate si balerini roz si comozi si totusi sa aiba propria opinie si mai ales dreptul si curajul sa si le spuna.

Nu stiu de ce a fi femeie nu este suficient. Barbatul este intreg - familist, de cariera, bun la pat, etc., sunt adjective. Unei femei ii sunt roluri. EA este fie Amanta, fie SotiaMamaGospodina, fie femeia de Cariera, fie..., fie..., fie...

Nu stiu cand a dori sa fie protejata a devenit echivalent cu a dori sa fie controlata, sa fie sub autoritatea Barbatului. Sau cand a dori sa aiba dreptul la opinie cu a fi singura, a fi nedemna de romantism si basme colorate. Nu stiu cand a-i apartine unui barbat, a-i fi in posesie la figurat, a ajuns sa fie inteles de unii la modul propriu.

Nu stiu de ce Biserica a ales sa promoveze atata timp dreptul barbatului de viata si de moarte asupra femeii. De ce a ales sa faca acest lucru indeajuns timp incat sa devina mai mult decat o chestiune de educatie, incat sa devina mai mult decat un obicei, incat sa devina ceva natural, ceva aproape biologic. AproapE. Pentru ca nicaieri in Natura, niciun Animal nu are asemenea Obiceiuri inscrise in codul Genetic. Nicio specie, nici cele mai putin dezvoltate, nici mamiferele asemanatoare noua, nici primatele din care s-a sustinut ca ne tragem, nu simt nevoia biologica de a-si lovi partenerele, de a le Abuza. Fizic. Psihic. Sexual. Verbal. Economic. Pentru ca neajutorarea se invata. Iar femeilor le-au predat-o prea multi dintre cei care aveau mereu Dreptate si dintre cei care stiau ce e Bine pentru ele, ca ele sa nu o stie pe de rost. De catre tati si mame, de catre educatori si profesori, de catre preoti si maicute, de catre iubiti si soti; in Familie, in Scoala, in Biserica, in Societate.

Nu, nu, naivilor, neajutorarea nu e luxul femeilor. E pedeapsa lor. Supliciul. Inchisoarea.

Stop violentei impotriva femeilor.



Friday, 24 April 2009

Cu umarul stang ascuns la subratul drept



Smoke City - Underwater Love

Eu nu locuiesc nicaieri; eu stau ascunsa intr-un sertar si astept sa imi treaca viata in timp ce o privesc la diapozitiv. Din cand in cand, cate o imagine este mai tulburatoare decat ce am vazut pana atunci, decat decorul, iar atunci piticii imbracati in dantela mi se urca din nou in cap si realizez ca ascunsul sub prag nu se cheama "Viata" si incerc sa ies. Uneori chiar am impresia ca am reusit, ma vad plimbandu-ma pe bulevarde, band cafea in birouri, mancand prajituri cu frisca in cafenele si cartofi prajiti in pat. Dar dupa aceea realizez ca nu am pasit decat in vis, printre diapozitive, ca am adormit si iata-ma acum treaza din nou, printre dantelele mele negre si gri. Trag iar draperiile peste miscari si ma inec din nou cu fumul a ceea ce am scris candva iar acum nu este decat cenusa.

Ma intind peste gandurile neuitate, zavorasc mai bine sertarul si astup intrarile luminii cu Blue Tack. Pentru ca lumina e rea. Lumina imi strica diapozitivele si imi incetoseaza imaginile cand le privesc cuminte si obsesiv. Lumina ma trezeste iar asta nu este bine, nu este bine catusi de putin bine pentru ca odata cu mine, se trezesc si durerile. Dar nu, azi nu le trezim. Azi strangem mai aproape de piept genunchii si ne culcam capul pe brat si asteptam sa mai treaca o viata de om. De parca nu am stii ca dupa ea nu mai vine nimic, de parca nu am stii ca avem o singura sansa sa vorbim. Dar eu aleg sa tac, sa scrijelesc blanda si naiva cate un cuvant pe un perete de sertar, cate altul pe un alt perete si tot asa...

Si peretii se acopera cu vorbe goale si taioase si podeaua de sub mine e si ea acoperita iar intre literele tari doar urmele talpilor mele mai fac nota discordanta. Scriu mult pentru ca de fapt nu am nimic de zis. Cuvintele se acopera cu alte cuvinte dar ma sperie multitudinea aceasta de semne incolore si indescifrabile. Ma sperie pentru ca in naivitatea mea reusesc sa imi dau seama totusi ca atata sapat va duce intr-un final la lumina, ca ma voi trezi dezbracata, expusa, vulnerabila. Ca atata sapat in mine ma va lasa goala, pustie, tarzie. Ca un apus la care nimeni nu mai are timp sa priveasca, care nu mai inseamna nimic, care nu mai exista pentru nimeni. Ca atata sapat nu va duce la Jazz si Diamante ci doar la epuizare si nemiscare. Si tacere. Iar eu nu stiu sa tac. Ma tem sa tac.

Niciodata nu tac. Pentru ca in tacere sunt singura. Nu aud pe nimeni si nimeni nu are nimic sa imi zica. Diapozitivele nu au cuvinte presarate pe imagini iar sertarul se inchide in sine si eu raman singura. Nu pot sa tac. Tacerea e un lux. E un paradox - cum pot alege sa tac cand de fapt nu tac, cand de fapt ma tem de tacere? Dar tacerea e de multe feluri. O tacere e cand te ascunzi de oameni, alta cand te tii doar pentru tine insuti, alta cand inchizi cuvinte in Cutia Pandorei, alta cand nu ai nimic de spus si doar lasi sa iti picure sunete printre buze...asa cum picura necesara si sfioasa cafeaua din filtrul alb, in cana generoasa, mov si facuta din pamant.

Acum tacere. Mai am un Cuvant de scris.



Cineva ma intreba daca nu se poate sa te ascunzi in oameni. Ca apoi sa te poti odihni, sa taci in doi sau chiar in mai multi. Nu functioneaza asa. Oamenii nu sunt sertare. Oamenii nu pot fi decat cufere. Cuferele sunt egoiste si rotunjite. In ele nu te ascunzi, ci te ascund ele pe tine. Pe zidurile cuferelor nu poti scrie, ele au deja o istorie a lor, un trecut. Si negrul lor ti se imprima pe piele precum un parfum dulceag pe care nu il mai poti spala niciodata. Chiar daca iesi din cufar, mirosul acela dulceag, ca de tutun uscat iti ramane mereu, ca un stigmat. E un semn ca ai fost candva intr-un cufar, pentru ca, vezi tu, toate cuferele au un astfel de miros chiar daca nu miroase niciunul la fel. Alteori, te poti atinge mai apasat de curelele de piele ce tin cufarul legat si urmele capselor iti raman imprimate pe os. Sau capacul cade neprovocat peste tine si lasa echimoze triste, neregulate, intiparite pe brate, pe sani, pe spate, pe coapse, pe talpi. In sertare esti liber, visele mustesc in jurul tau si e liniste. In cufere, visele nu au loc, se izbesc de tipete si se ingramadesc in tine. Te lovesc si te tulbura. Si mai presus de orice, cuferele sunt fragile, ele nu au dulap in care sa se adaposteasca, de ele trebuie sa ai grija mereu. Uneori poti, alteori nu, dar intotdeauna Trebuie sa o faci.

(scris) deA

Thursday, 23 April 2009

Cand ninge cu rondele de banana crispata si cuburi de ananas stramb

Vraja pentru troiene de zapada in miezul primaverii

Se amesteca 5 gr praf magic de gelatina, patru linguri de compot viu de fructe si 4 lingurite de praf de gheata (din cutia cea mare pe care scrie Zahar/Sugar/Sucre/Zucker/Caxap/Zaxapn/Zucchero/Azucar/Suiker/Acucar/Seker/Socker). Se lasa 10minute, timp in care se pregatesc 200gr de limbi de pisica - se asaza cate noua pe un platou si se stropesc cu o licoare magica preparata din amestec 2:1 compot viu de fructe si coniac.


Se freaca amestecul de mai sus cu 500gr zapada compacta (se gaseste in comert, sub denumirea de branza Mascarpone). Compozitia rezultata se imparte in 5 parti.


Doua se pun peste limbile de pisica si se acopera cu farame de viata scurse de compot viu; se acopera cu alte noua limbi de pisica, stropite la randul lor cu licoarea magica, se pun alte doua parti din compozitie, se presara alte bucati de farame de viata si se acopera cu ultimele 9 limbi de pisica. Dupa ce au fost stropite si acestea cu licoarea magica si imbracate cu ultima portie de amestec magic, peste care s-au lasat sa cada alte bucatele de viata, se decoreaza intreaga troiana cu zapada la tub (din cea care face femeile si barbatii cuminti sa strige "Hulala" in noptile cu luna plina si pe copii in lunile lui Florar si Ciresar).

Dictionar de Vrajitorie pentru Incepatoare (ingrediente Tort Diplomat):
5 gr praf gelatina
o conserva de cocktail de fructe/ananas/portocale (siropul si separat, fructele scurse si taiate marunt)
4 lingurite de zahar
200gr piscoturi de sampanie/limbi de pisica
500gr branza Mascarpone
un tub de frisca.

(scris) deA

Tuesday, 21 April 2009

Sa ne vedem cu oua





Poze de la faimosul eveniment cu oua.
1. RandomPixels si infricosatorul ou sinucigas
2. perfuzii si specialul ou de ciocolata cu caramel
3. Andrew C., perfuzii si iepurasul pervers
4. Zullu, RandomPixels si iepurasul pervers cu oua

Just teasing...mai multe poze (insa nu creatie proprie)gasiti aici.
(scris) deA

Monday, 20 April 2009

Intrebari in numar de trei

Poti iubi pe cineva si totusi sa nu simti mila fata de suferinta sa?

Poti iubi pe cineva fara sa il auzi plangand?

Poti iubi fara sa auzi, fara sa asculti, fara sa crezi, fara sa intelegi?


(scris) deA

Sunday, 19 April 2009

Zborul spre casa

Nu indraznesc sa cos aceste cuvinte unele de altele si nu indraznesc sa las propozitiile sa se odihneasca pe ecran. Pentru ca imi este teama ca voi fi judecata, judecata pentru teama mea. Dar ce a fost mai greu a trecut deja...cuvintele de aici au fost deja rostite si au rosit anxioase cand s-au largit atat de mult incat au cunoscut lumea intreaga si nu doar ascunzisul sangeriu al mintii mele.

Da...Ei bine, imi este teama sa vin acasa. Cand sunt plecata, imi este dor de casa si planuiesc ce voi face cand voi ajunge si visez la timpul mult prea scurt in care voi fi acasa. Vine ziua in care trebuie sa ma pregatesc de plecare si atunci ma ia de suflet o teama nebuna, o teama pe care nu o pot explica si pe care nici macar nu o pot concretiza. Organele mi se strang, pielea devine prea larga, ochii se adancesc prea mult in craniu, bratele sunt prea lungi, picioarele prea scurte. Ma doare spatele si nu il pot indreapta. Stau mica marunta in mijlocul camerei si ma invart in jurul axei mele si imi rod degetele dezunghite. Imi sarut incheieturile si imi spun vorbe dulci de alint, vorbe care se repeta cu frenezie dar care pier, pana a doua zi, in uitare. Incerc sa ma linistesc, imi spun ca mai e putin timp, dar putinul timp ma ingrozeste. Vreau sa ma intorc pe dos si sa ma bag sub dus, sa ma curat cu adevarat, sa ma curat pe dinauntru, sa curat tot acel mucegai. Vreau sa pier. Gata, am scris-o si pe asta. Vreau cu disperare sa plec de aici dar sunt ingrozita sa merg acasa. Mi-e teama ca nu voi gasi acasa, mi-e teama ca nu ma vor primi, mi-e teama ca nu ma vor mai recunoaste si ca nu ma vor mai vrea. Ma tem de certitudine si nu vreau sa stiu ca nu le pot cumpara iubirea...Cred (prea multa teorie psihologica in neuronii mei obositi, in realitate). De fapt, nu stiu ce anume ma sperie. Nu mi-e frica sa zbor. De fapt, abia cand ajung in aeroport incep sa ma linistesc. Cand ii intind domnisoarei blonde, in costum viu colorat si cu zambet intelegator, bagajul pentru cala si pasaportul, se da drumul anestezicului in perfuzie si pe masura ce pielea intepata de branula incepe sa ma doara si angoasa se indeparteaza. Aproape ca ii fac, tandru, gesturi de ramas-bun, cu mana stanga, in timp ce dreapta mangaie geanta noua neagra sau buzele pale, nerujate. Zambesc spre lumea de acolo, pe care intr-un fel o simt ca si a mea. Sunt sigura pe mine de parca asta as face de o viata intreaga, in fiecare zi, de parca pentru asta m-as fi nascut si pentru asta as fi in stare sa mor. Sunt amuzata, iritata, zambesc, glumesc, comunic si socializez, oamenii ma cunosc si eu ii stiu pe ei.

Si ma simt bine. Nu mai sunt intrebari, nu mai sunt griji. Sunt bine. Pentru prima data in luni de zile, eu chiar sunt bine. Sunt multumita de mine insami si nu mai pun intrebari inutile, la care oricum nu pot raspunde.

Zbor...

Dar in rest mi-e teama.


(scris) deA

Wednesday, 15 April 2009

Home

This text with this song.


(scris) deA

Intalnire cu oua

Astazi, 15 aprilie 2009, ne strangem astia cu oua. Mai exact, de la 6.30PM, in fata fast-foodului McDonalds de la Unirea. Stiu ca Sabin cel mai probabil nu are cum sa ajunga pana atunci si imi cer scuze pentru intalnirea (dez)organizata pe ultimul moment dar promit ca ori dau o fuga pana la Constanta ori ne reunim cu ocazia vreunui drum de al sau prin Bucuresti.

Deocamdata locatia festivitatii de premiere ramane secreta. Insa va spun doar atat-eu vin cu ouale. Si cu ifosele (adica ma aduc pe mine, ce altceva mai vreti?!:P) Cel mai probabil ma ocup si de documentarea vizuala a evenimentului. Restul sunteti liberi sa veniti voi cu distractia, bautura si femeile. Da, si cu eventualele snacksuri.

Maestrul de ceremonii va fi insusi Fuzz. Prin urmare, pentru invitatii, premii, bautura tare si femei usoare, lui va adresati.

Oricine doreste sa vada cum arata un ou de UK, sa ii cunoasca pe deA, C.Andr.eu, Pixels sau perfuzii este binevenit.


(scris) deA

Post Scriptum: Sabin, imi cer din nou scuze si iti promit ca de ouale tale nu se atinge nimeni.

Cu drag, deA

Tuesday, 14 April 2009

Why wouldn't I twitt for a little bit?

@0: Luton Airport

@1: Prin comparatie cu Stansted Airport, iubesc Luton Airport. In primul rand pentru ca nu s-au obosit sa imi cantareasca bagajul de mana, precum au facut cei de la BlueAir.

@2: M-am descaltat si de data aceasta insa tot am bipait-era un rahat de bratara metalica pe care il asortasem eu la palton.

@3: Insa nu m-au intrebat nimic de mancarea din bagajul de mana si nici nu m-au pus sa il desfac. Regret doar ca nu am pus mai multa.

@4: Au wireless dar trebuie sa fii utilizator in UK ca sa te poti loga cu contul tau pe reteaua lor de la BT. Ca sa te loghezi pe cea din cafenea nu este nevoie, insa orice pagina as incerca sa accesez de pe ea, primesc acelasi raspuns: There is a problem with this website's security certificate. The security certificate presented by this website was not issued by a trusted certificate authority. The security certificate presented by this website was issued for a different website's address. Security certificate problems may indicate an attempt to fool you or intercept any data you send to the server. We recommend that you close this webpage and do not continue to this website. Click here to close this webpage. Continue to this website (not recommended). Iar daca ei nu recomanda...

@5: Mi-e o sete de nu vad tastele si ma dor gatul si dintii de la raceala.

@6: M-am atasat de ChaospiA.

@7:Incepand din dimineata aceasta, sunt in vacanta. Daca nu ma mai gasiti online pentru urmatoarele 3 saptamani, nu este vina mea, ci a celui care mi-a zis ca se poate muta conexiunea de pe desktopul de acasa pe notebook.

@8: Era sa fac o greseala penibila: "a celui caruia mi-a zis".

@9: Un copil se joaca cu niste carduri la cateva scaune distanta de mine si este atat de inocent incat nu are nicio problema sa stea cu capul intre picioarele tatalui.

@10: Ma duc sa imi iau ceva de baut.

Monday, 13 April 2009

Despre perfuzii si alti demoni

Franc scriind, ea *perfuzii* este nemaipomenita...

...dar intr-un fel care te face sa te gandesti de doua ori inainte sa apesi tasta de "Enter" dupa ce ai scris adresa...
...intr-un fel in care te face sa te intrebi daca chiar faci fata la ceea ce are de spus, daca poti sa respiri durerea aceea si apoi sa ramai tacut in fata intrebarilor;
...daca intradevar rezisti sa citesti un text, cap-coada, fara sa ti se opreasca respiratia si sa fii nevoit sa sari cuvinte, paragrafe ca sa poti ajunge la final;
...citesti ca intr-un galop, ca si cum ea insasi ar scrie printre sughituri de plans. Nu plange, dar tace atat de auster incat atunci cand scrie, ti-e teama. O teama nejustificabila, din cele care ne fac sa ne ghemuim sub patura si sa adormim plangand...

Fragmente de ganduri si un blog.

(scris) deA

Sunday, 12 April 2009

4 AM Project

4 AM project @ Serban

Saturday, 11 April 2009

FotosferiC


Am sa ma petrec in tacere.
Am sa ma cuprind de gat si am sa-mi sarut mijlocul.
Am sa tac usor, cuminte si pribeag
de frica sa nu sparg
lumina...
Am sa merg pe langa zid
si am sa merg
si am sa merg pana ce zidul se va opri din stat.
Pana ce apa surda se va linisti si copacii vor orbi.

Si dincolo de zid tu nu ma vei astepta. Va fi doar lumina si tacerea si singuratatea. Aceeasi singuratate si tacere si lumina de aici, de dupa zid.


Poza de mai sus este creatia lui RaSeBo. Este una dintre preferatele mele dar pe celelalte sunt prea egoista ca sa le impart cu voi. Insa daca vreti sa le vedeti, pe acestea si pe multe altele la fel de reusite, aruncati un click pe blogul sau.

Friday, 10 April 2009

Goo Awards

In urma cu o saptamana ChaospiA a gazduit primul nostru concurs. Cu chicoteli complice, mai putin cu emotii, cu incurcaturi sinucigase si cu raspunsuri glazurate...uuu...da, si cu OUA!!!

Ceea ce unii nu au inteles insa, a fost faptul ca era rost de ciocolata in concursul acesta. "Ouale sinucigase" a avut ca pretext sarbatoare de Pasti, dar el in sine e doar prilej de manjit pe fata cu ciocolata si cu goo si de glumit si socializat.

Faceti cunostinta deci cu faimoasele oua sinucigase pe numele lor Cadbury Creme Egg, produse de Cadbury UK (fabrica Bournville unde se produc este la distanta de vreo 15 minute de unde locuiesc eu:D ) si vin ele de departe, tocmai din...oh, dar v-am zis deja!

Primele oua de ciocolata umplute cu crema apareau candva prin 1923, insa brandul in sine a luat nastere abia in 1971. Ouale sinucigase sunt cam de dimensiunea unui ou micut de gaina iar continutul lor este identic in ceea ce priveste aspectul, cu cel al unui ou adevarat. In ceea ce priveste gustul, sunt un rasfat... In fiecare an, in fabrica din Bournville, in formele speciale ce imita jumatati de ou se toarna ciocolata Cadbury cu lapte pentru peste 300milioane de oua. In ele se toarna fondanta alba iar deasupra un strop de fondanta galbena. Formele sunt inchise imediat si racite iar pentru ca densitatea fondantelor este mai mare decat a ciocolatei galbenusul si albusul nu se amesteca cu coaja, ci dimpotriva contribuie la modelarea acesteia.

Aparent, fabrica din Bournville are o capacitate de productie de 1.5milioane de oua zilnic, iar anual, intre 1 ianuarie si Pasti, in UK se vand cca 200milioane de astfel de oua (englezii astia sunt niste norocosi, dom'le-au minim 3 oua pe cap de locuitor).

Si daca va intrebati de unde si pana unde legatura cu sinuciderea... In 2008, Cadbury au lansat o noua camapanie de promovare a brandului "Release the GOO", continuata in 2009, prin "Here today, GOO tomorrow". Ideea centrala este ca atat de irezistibila este minunatia de goo care umple ouale Cadbury, incat acestea sunt capabile sa se si sinucida doar sa il elibereze.

sursa


Daca ati citit comentariile, pana acum sunt convinsa ca deja v-ati dat seama cine, ce, cum a castigat. Castigul, dupa cum spuneam si prima data cand am mentionat concursul pe ChaospiA, este unul simbolic, daruit mai mult de drag dupa cum si concursul a fost unul simbolic, facut mai mult din amuzament si la acel moment urma sa fie 3 Cadbury Creme Egg, impartite in mod egal intre castigatori. (Oare chiar se pot numii castigatori cei care se pricopsesc cu oua dereglate psihic, masochiste si cu tendinte sinucigase??!). Insa ulterior, Marele Juriu (that is Me, Myself and I) a decis urmatoarele:

Sabin-care a dat raspunsul corect si complet, se pricopseste cu doua oua sinucigase - decizia ii apartine daca le salveaza, le omoara, le lasa totusi sa se sinucida...

RandomPixels
- chiar daca nu a raspuns decat partial la intrebare, a fost insa original si primul care chiar a raspuns la intrebare, deci...un OU sinucigas si unul tot Cadbury, dar putin diferit. :D

Perfuzii
- nu, nu ii premiem acuratetea, ci curajul si creativitatea, originalitatea, cheful de scris (exista cultura suicidului?! pot sa te premiez pentru asa ceva?)- si premiul ei ramane surpriza pentru cand il va primi:D


Iar ca sa va mai relaxati putin dupa atata stres si emotii si viziuni macabre si pentru ca rasul merge mana in mana cu ciocolata (si aparent cu sinuciderea), enjoy:



via videosift.com

Si joculete pentru ziua de Pasti, in caz ca va plictisiti.

(scris) deA

Post Scriptum: Astia cu coronita, anuntati-ma cand si unde vreti sa ne intalnim sa facem schimb de oua si impresii. Tineti cont ca pana duminica (12aprilie) nu sunt in Bucuresti.

Thursday, 9 April 2009

O sa ma scriu absurd

O sa ma scriu, o sa ma scriu febril ca sa uit ca traiesc tacut. O sa imi scriu fiecare particica din trup, fiecare fasie de piele, fiecare fir de par, fiecare centimetru de unghie-o sa le acopar cu mazgalituri, cu farame de cuvinte indescifrabile, cu silabe mute si sunete surde.

O sa imi scrijelesc fiecare cuvant mort, fiecare cuvant nespus pe pielea ascunsa de haine. Si nu voi tipa de durere, nici nu voi incerca sa explic ce simt. Voi adancii umerii mai mult in asfaltul putred si imi voi tara dupa mine piciorul strapuns de unghia neagra. O aud cum zgarie intunericul sub fiecare pas de-al meu si ii simt urmele in praf, urmarindu-ma. Urmarindu-ma mereu, zgomotos si epuizant. Dar totusi ocna nu ramane in urma mea. Ocna mea ramane cu mine oricat de repede as fugii, oricat de mult as crede ca ma indepartez. Ocna mea neagra, umbrita, cu peretii scrijeliti de vorbe fara noima.

Si peste nenoima muta a acestor cuvinte o sa imi insemnez pe piele fiecare loc unde m-au ranit. Fiecare loc unde au cazut cuvintele scuipate din venin. Si o sa imi insemnez si fiecare sarutare si fiecare minciuna si fiecare uitare.

Fiecare tacere va renaste. Fiecare cuvant nesupus isi va gasi linistea in urmele de sange uscat. Si voi scrie. Voi scrie avid, sfasaind pielea sub penita; voi scrie tacand, doar cu degetele inca urland. Voi scrie cuvinte despre care am uitat cum se rostesc si cuvinte despre care nu imi amintesc ce obisnuiau sa insemne...Voi scrie ca am murit, pentru ca nu imi mai amintesc cum eram cand traiam...

Ochii aruncati pe pat, printre cearsafurile imprastiate, ma dezbraca de tacere. Da, am sa ma dezbrac de tacere...Si am sa ma scriu pana ce degetele-mi vor implora "Tacere!..."

Si n-am sa uit
Ca in fiecare cuvant
Ramane un sunet mut...

(scris) deA

Monday, 6 April 2009

Ouale sinucigase - AGAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAIN

Astazi nu m-am imbracat deloc corespunzator pentru ceea ce urmeaza sa fac. Nu nu... Chiar deloc. Unde mi-e bluzita fooooooarte decoltata si silicoanele de imprumut? Si cum de nu port fustita aia rosie cu talie joasa si lunga de 15cm? Dar vai, nici macar pantofi cu toc cui nu am, cum mai fac eu tzanc tzanc pe podea, la fiecare pas, fara ei?! Unde mi-o fi fost capul cand m-am imbracat?!

Ce spuneam? Oh, da, voiam sa va spun ce urmeaza sa fac. Sau la o adica, chiar sa o fac-ce aveam de facut...shhhhh...

Dragii mei! Ce mai pot eu face pentru voi? Cu ce indicii sa va mai ajut? Adica eu chiar vreau sa dau premiul acesta, chiar imi dau toata silinta!...Iar voi, voi ce faceti?! Haideti, stiu ca sunteti pe drumul cel bun! Si stiu ca putem reusi, stiu ca vom reusi! Dar trebuie sa lasati un comentariu si trebuie sa il lasati cat mai repede. Faceti ceva, dragi cititori, faceti ceva in 4, 3, 2, 1 zi! Cineva trebuie sa aiba solutia! Numai cine are solutia castiga! Cineva trebuie sa aiba solutia! Deci care este solutia, dragi cititori?!

Dragii mei... Joi seara concursul se incheie. Vineri anunt castigatorul si o mica surpriza. Insa daca nimeni nu lasa pana in data de 09/04/09, ora 23.59, un comentariu in care sa mentioneze cum se numesc ouale sinucigase, cine le produce anual si care este tara de provenienta, premiul imi ramane mie (si vai, cat m-ar deranja!not). Stiu ca in Romania nu ati auzit inca de ele, dar Internetul este larg. Si mai stiu si ca am cititori timizi din UK care stiu exact despre ce oua vorbesc.

Si o mica adnotare la Regulament: Cititi cu atentie articolul despre concurs - nu doar intrebarea, dar si descrierea premiului - indiciile sunt pretutindeni.

(scris) deA


Ar mai lipsi sa pun link si catre raspuns:|

Sunday, 5 April 2009

Extreme blogging

Ioana se mira cum sta treaba cu fuck buddies/fuck friends. Eu insa inteleg de ce ar vrea o femeie sa se culce cu un amic si atat, fara complicatii, fara istericale, doar cu deplina incredere-doar e vorba de o persoana bine cunoscuta, care de multe ori a ajutat macar cu un sfat, care asculta, etc...

Dar stiti ce nu pot eu sa inteleg? Cum pot unii sa se bage in pat langa cea pe care pretind ca o iubesc, spunandu-i sa aiba incredere in ei si apoi sa incerce sa profite de faptul ca ea doarme. Si astea toate ?DOAR? pentru cateva minute de cazare gratuita in ea.

Si nu inteleg cum indraznesc sa insiste. Cum de sunt capabili ca tocmai pe fata pe care sustin ca o iubesc, sa vrea sa o transforme intr-o curva, doar pentru ca le place cum se simte atingerea palmei ei stranse in jurul penisului lor.

Iar faptul ca este barbat nu e o scuza. Pentru ca in viata unui BARBAT exista doua tipuri de femei - cele cu care face sex si cele cu care face dragoste.

Nu va faceti griji pentru mine. Barbati cu care sa fac sex se gasesc pe toate drumurile. Oameni care sa ma iubeasca sincer, asta e mai dificil.

(scris) deA

URMA - Better and Better

Oricat de mult mi-ar placea sa tin lucrurile minunate doar pentru mine, iubesc mult prea mult URMA ca sa nu va anunt ca revine pe scena muzicala romaneasca.

In urma cu ceva timp, scriam despre website-ul de o grafica exceptionala pe care se anunta ca formatia cu pricina este in coma si moartea sa este iminenta. Eram rugati sa contribuim la binele orafanilor ramasi in grija noastra (Nomad Rhythms, Anger as a gift si Trend Off) si sa spunem o rugaciune pentru ea-poate Dumnezeu are totusi Urma pe I-Pod. Eu am spus multe rugaciuni si mi-am blestemat zilele de nenumarate ori ca nu mi-am facut niciodata timp sa ajung la un concert de-al lor si am gandit neincetat ca totusi coma nu este sinonim cu moartea.

Ei bine, un nou anunt a aparut pe www.urma.ro, tot de la Coockoo Hospital, transmis tot la 6.00 AM, insa de data aceasta, speranta de viata monitorizata nu mai indica moarte iminenta ci din ce in ce mai bine. Aparent miracolul chiar s-a intamplat si Dumnezeu chiar are URMA pe ipodul sau.

Grafica website-ului nu mai este chiar atat de magnifica dar daca l-au realizat cu aceeasi emotie cu care scriu eu acest text atunci totul este scuzabil. FFS! Textul acesta va fi de cacat prin comparatie cu ce merita revenirea URMEI insa e URMA!

Daca citesc vreun comentariu intrebator daca a fost strategie de marketing sau Mani chiar nu a mai rezistat dorului de URMA sau i s-a facut mila de noi sau rugaciunile ne-au fost auzite sau oamenii chiar au hotarat ca oricat de complicat ar fi fost totul, existau si alte solutii in afara sinuciderii...Nu stiu si nici nu imi pasa. Atata timp cat continua sa existe. Palpabil. Si real.

(scris) deA

LooP


Diagrama deA

Partea tehnica

Post Scriptum: Nu uitati de concurs.

Saturday, 4 April 2009

Ma doare adancul prea plin de cuvinte

Daca as putea sa dau timpul inapoi nu as mai irosi atatea rugaciuni pentru iubirea tatei si a lui L. si a M. si a mamei, nu as mai irosi niciuna pentru simpatia colegilor de scoala. As cadea in genunchi si m-as ruga sa ma pot iubi si eu. Caci dintre toti oamenii de pe lumea aceasta, eu sunt singura care ma urasc cu adevarat, cu consecventa si cu incapatanare. Pentru ca dintre toti oamenii de pe lumea aceasta eu sunt singura care nu ma pot ierta. Pentru ca eu sunt singura care nu ma accept si nu ma suport. Pentru ca oricati oameni de pe lumea aceasta m-ar iubi, eu tot nu o pot face. Si daca eu ma detest cum as putea accepta ca altii m-ar putea iubi sau cum as putea crede ca merit sa fiu iubita?

Pentru ca dintre toti oamenii de pe lumea aceasta eu sunt cea care ma urasc cel mai mult si care ma ranesc cu cea mai mare lacomie.

(scris) deA

Friday, 3 April 2009

La noapte, nu veni pe la mine, ca fac prostioare

Gata, ma deconectez. De la Internet.

Ma duc sa ma ingras 5 kg-TOTAL BINGE ON SWEETS!!! Dar mai intai trebuie sa ma duc sa le si cumpar de la singurul magazin care mai este deschis in UK dupa ora 7PM. Poate si niste chipsuri, ceva, daca tot suntem la capitolul cu ingrasatul, ca doar nu vrem sa ratam vreo suta de grame din alea 5000.

Si sa slabesc 10kg-137PY ma asteapta cu o serie de cursuri si seminarii. Nu-i asa ca Psiho Investigativa e draguta? De aia nu am dat eu pe la cursuri. Mai ales ca Andy Johnson chiar e dragut:| :))

Poate ma bag si la un episod din Mediumul, ca tot mi s-a parut mie ca vad un individ in jacheta bej deschis, intins pe jos si rezemat de scaunul din stanga mea, asa, cu coada ochiului, in timp ce ma holbam la ce mai scrie blonda.

Asa ca somnule draga, la noapte nu ma vizita, ca nu te primesc. Nu dispera insa, oricum stii ca tu esti amantul meu preferat. Sau cine stie...



(scris) deA

Post Scriptum: Nu uitati de Ouale Sinucigase;)

Thursday, 2 April 2009

Ouale sinucigase

Ca tot vine Pastele si este sezonul OUALOR, m-am gandit la un mic concurs. De fapt, tinand cont de cat de usoara este proba, cu greu se poate intitula concurs ci mai degraba cadou. Asa, ceva simbolic, de la mine pentru voi.

Pe scurt, raspundeti la o intrebare si castigati ceva ce place la nebunie. In special femeilor. Dar si copiilor. Si barbatilor. We all looooooooooooooooooooooooooooooooooove it:P

Intrebare: Oua sinucigase?

Regulament:
Raspunsul trebuie sa cuprinda numele oualor sinucigase, producatorul lor, tara producatoare.

Concursul se incheie pe data de 9 Aprilie-raspunsurile pot fi trimise sub forma de comentarii pana la data de 9 aprilie, ora 23.59. Niciun raspuns primit dupa ora aceasta nu va fi luat in considerare. Castigatorul va fi anuntat in data de 10 aprilie, urmand sa se stabileasca ulterior date de contact si modalitatea prin care castigatorul isi va primi premiul (cel mai probabil insa: ptr UK, in data de 11 apr, pentru Romania 14 aprilie iar pentru orice alta tara, well, depindeti de Royal Mail, asa ca nu am habar). Si nu, nu se vor trimite e-mailuri castigatorilor asa ca aruncati un ochi pe Chasp pe 10apr.

Exista un singur premiu dar poate fi impartit si chiar va fi, daca vor exista mai multi participanti ce vor da raspunsul corect si complet.

Later Edit: NU se iau in considerare decat primul comentariu al fiecarui utilizator/participant. Mai clar, daca ati lasat un raspuns si la nu stiu cat timp dupa aceea v-ati amintit ca mai voiati sa adaugati ceva sau sa corectati ceva, nu vi se va lua in considerare decat strict primul comentariu.

Premiul:
Este dulce, este simbolic, este amuzant, simpatic si noncomformist si este si snob, adica nu este comercializat decat in UK, USA, Canada, Australia si Noua Zeelanda. Ciudat, traznit, excita si incita, revolutionar, da dependenta...Goo fantasize!

Succes,
deA

Wednesday, 1 April 2009

De ce sa nu te pisicesti


Context-eu, care mereu m-am alintat ca ma ratacesc usor, nu ma orientez bine in spatiu si am nevoie de ajutor in domeniul acesta. In conversatie cu persoana fata de care m-am pisicit cel mai mult, despre locatia unei anumite cladiri, care intamplator se afla in apropierea unei parcari unde stationeaza frecvent masini rosii, dupa cum S. a observat pe Google Maps:

[...]
S: Nu, mah, nu e buna logica ta, ei mi-au aratat pe Google Maps unde s-au mutat. E langa cladirea aia cu CVOne.
A: Dar cladirea aia e chiar langa mine.
S: NU. Este pe langa parcarea aia mare.
A: Pey si cea de langa mine este vis-a-vis de parcarea aia mare.
S: Nu mah, asta e langa parcarea aia mare unde sunt mereu masini rosii d-ale postei!
A:ERh....dar si in asta sunt mereu parcate masini rosii de la BBC, ca e chiar vis-a-vis de sediul lor...
A: Ah...Nu e cea de langa Demand?
S: Mai lasa-ma cu Demandul tau ca la cum te orientezi tu in spatiu!

Conversatia se incheie aici, pentru ca in ciuda faptului ca mai toata omenirea cunoscatoare a persoanei mele, ma stie ca fiind masochista, am si eu totusi limitele mele. Sa-mi fie insa invatatura de minte sa ma mai pisicesc-iata consecintele!

Si apropo, atat orientarea mea in spatiu cat si logica mea au fost impecabile pentru ca m-am intalnit ulterior cu persoanele despre care se discuta, chiar pe cand ieseau din parcarea de care ziceam eu. Deci da, chiar s-au mutat unde logica si simtul meu de orientare spuneau ca s-au mutat.

(scris) deA
Spune NU drogurilor!