Dar eu m-am saturat. M-am saturat sa trebuiasca sa ma explic unor persoane care au tot atata bunavointa sa ma inteleaga cum am eu sa culeg urzici. Si sunt convinsa ca noi toti cunoastem macar o astfel de persoana. Ba unii sunt chiar mai putin dispusi sa ne inteleaga decat sa spunem ca as putea fi eu convinsa sa dau dovada cand si daca as fi silita sa adun urzici vreodata.
Pana la urma, daca nu ne inteleg, este defectul lor. Intelegerea este un proces al gandirii si este un motiv de mandrie sa fii capabil de a procesa realitatea la un nivel atat de complex, asa ca nu este justificat sa ii judecam pe cei ce nu au atins acest nivel. De altfel, a ne intelege necesita si sa dea dovada de empatie ceea ce din nou nu putem pretinde de la cineva care fie nu are inteligenta emotionala dezvoltata, fie nu stapaneste instrumentul cel mai important al gandirii si al constiintei, limbajul. Si inainte de a-mi rastalmaci cuvintele, invocand ca si acesti oameni vorbesc, reflectati asupra faptului ca da, ei vorbesc, asa cum vorbeste si o papusa mecanica, dar nu comunica nimic, pentru ca nu receptioneaza nici continutul informational, nici pe cel emotional transmis de voi!
Inainte insa de a va napusti cu sacii de rosii pe post de munitie pentru a-i alunga pe acesti oameni imperfecti din existentele noastre aflati ca da, defectul este la ei, dar problema, problema este a noastra. Pentru ca ne este aproape imposibil sa scapam de acesti oameni in primul rand, fiindca sunt importanti pentru noi. Si stiu asta pentru ca de fapt, aceasta este premisa intregii situatii. Nu avem pretentia sa fim intelesi de la cei ce ne sunt indiferenti si nici nu asteptam bunavointa lor. Bariera relationala si de comunicare nu este situata intre Noi si Ceilalti, ci intre cei ce conteaza si cei ce nu o fac. Pana in zidul acela ne desfasuram noi sincer si asteptam sa fim intelesi si acceptati, nu doar tolerati, pentru ca pana in zidul acela ii regasim pe toti cei pe care fie ii intelegem si acceptam noi, fie, macar, suntem dispusi sa incercam sa o facem. Iar dezchilibrul se produce atunci cand cineva caruia noi i-am permis sa treaca dincoace de zid, cineva care deja a devenit important pentru noi si pe care ne straduim sa il intelegem, nu da dovada doar de inabilitatea de a ne intelege, dar si de bunavointa de a incerca.
Perspectiva zen si sushi este ca noi daruim - intelegere, bunavointa, acceptare, emotie, sinceritate, timp, pe noi insine. Si ca ei pierd - timp, idei, esentialul, emotie si da, pe noi. Perspectiva dureroasa a lumii de zgarie-nori si ceasuri pe baterie este ca de fapt, cu totii gresim, ei cand nu apreciaza ceea ce primesc de la noi si noi cand alegem sa ne pese de oameni ce nu apreciaza ce avem noi de oferit.
Poti cumpara orice in lumea noastra, chiar si ceasuri. Dar nu timp. Iar daca cineva ti se ofera cu tot cu ale sale timp si rabdare de a iti permite sa il cunosti si sa il intelegi atunci trebuie sa te hotarasti - ii multumesti prin efortul sa il intelegi si accepti sau refuzi politicos si cedezi locul altcuiva.
(scris) deA
