Visurile sunt bune. Te fac ambitios, te fac sa vrei mai mult, sa muncesti mai mult, sa ajungi mai departe, sa fii mai bun, sa rezisti pana la capat. Te fac perseverent, te intaresc si te fac sa zambesti chiar si atunci cand esti ranit. Iar atunci cand se implinesc te pot arunca intr-o valtoare de senzatii ce te propulseaza chiar mai departe printre visuri. Vrei si mai mult, nu te poti oprii, esti altul decat cel care visa la inceput, esti unde vrei sa fii si totusi vrei sa mergi mai departe. Trebuie sa o faci. Visurile sunt un drog. Dar este unul pe care il consumam cu totii, indiferent de preferinte, de credinta, de moralitate, de venituri, de legislatie. Este al nostru si ne consuma. Nesfarsit.
Alteori, un vis implinit e ceva mai mult decat o senzatie de euforie, mai mult decat o doza de adrenalina. E un bobarnac. Nu ca cel dat de comunism, de treci inapoi in banca ta, nu mai visa! ci unul intern, menit sa te readuca cu picioarele pe pamant. Exact asta mi-a facut mie Anglia. Este visul implinit care nu mi-a deschis aripile ci perspectiva. Si uneori e mai bine sa ramai cu ochii inchisi. Ochii inchisi iti deschid sufletul - catre tine insuti, catre oameni, catre stele, catre visuri. Ai mei sunt larg deschisi. Dar nu toata informatia pe care o primim contribuie la starea noastra de bine, multa contribuie la acumularea de motive de nefericire. Poate ca Anglia mi-a dat multe. Dar mi-a luat posibilitatea de a visa la taramuri magice. M-a facut sa spun ceva ce niciodata inainte nu as fi indraznit macar sa gandesc - Peste tot este la fel. Si m-a facut sa o spun nu pentru ca am devenit soricelul temator ce se ascunde sub pat de frica durerii ci pentru ca o cred.
Critica cineva spitalele din Romania? Replica mea e ca peste tot este la fel. Critica cineva politicienii sau legislatia sau sistemul juridic din Romania? Peste tot e la fel. Se plange cineva de saracia din Romania? Peste tot e la fel. Se plange cineva de sistemul educational sau de nesimtirea unora din Romania? Peste tot e la fel. Poate ca intradevar chiar este peste tot la fel. Poate ca nu este. Poate ca tine de perspectiva individuala. Sigur tine de perspectiva individuala.
Eu una nu mai pot visa la Anglia. Pentru ca fiecare vis implinit e un vis in minus pe care il avem. E un vis cu care suntem mai saraci. Un motiv de reverie de care suntem privati. Pentru ca fiecare vis implinit e un vis finalizat, un vis incheiat, o trezire, fie chiar si pentru o secunda, la realitate. Dar ne prind bine aceste dezmeticiri, ne ajuta sa vedem unde am ajuns, incotro putem merge, cum arata ceilalti, cum ne vad ei si mai ales ne incurajeaza sa continuam sa visam. Tocmai pentru ca abia atunci realizam ca visurile se implinesc - uneori asta ne face fericiti, alteori ne dam seama ca ne-am dorit tocmai ce ne putea fi mai rau - si cu fiecare vis implinit ceva se schimba in noi. Noi insine ne schimbam si odata cu noi intreaga lume. Fiecare vis e un pas inainte, e ca in jocurile FPS, visurile sunt portia de viata de care avem nevoie periodic, sunt combustibilul nostru, fara ele nu am reusi sa continuam sa traim. Iar varietatea de visuri disponibile noua nu se sfarseste niciodata, decat atunci cand renuntam sa le mai vedem in jurul nostru.
Inchei.
Plec sa visez ca schimb lumea.
deA
Plec sa visez ca schimb lumea.
deA
IAMX - Think of England
