Multi scriu in prezent despre cum sa ai succes in blogosfera, despre cum sa iti aduni cat mai multi cititori si comentatori, despre cum sa devii mai popular si cum sa rezonezi cu comunitatea blogosferica. Unii chiar stiu despre ce vorbesc, multi doar au impresia ca stiu. Majoritatea uita ca bloggingul a pornit ca o activitate facuta din pasiune si nu ca un loc de munca. Si de multe ori pasiunile noastre, daca suntem dispusi sa ne sacrificam pentru ele, daca suntem dispusi sa investim in ele, chiar ne rasplatesc - printr-o stare de bine, prin apreciere din partea unei microsocietatii sau chiar material. Nu o data pasiunea unuia a devenit si locul sau de munca, prilejul de a avea o cariera impresionanta; pentru ca pana la urma toti ne dorim sa muncim intr-un domeniu care ne fascineaza, nimeni nu viseaza la monotonie si plictiseala programata si rasplatita niciodata indeajuns ca sa merite osteneala. Dar intotdeauna trebuie ca mai intai sa fie pasiunea si abilitatea, apoi munca si apoi, in cele din urma, si rasplata. Nu este nevoie de nicio reteta de succes, de niciun roman scris de Trump pentru men of words and not of action, de nicio inselatorie mascata cu pudra scumpa si cravate innodate impecabil. Doar de pasiune si munca. Si de vointa, da; pentru ca pana la urma nimeni nu te poate obliga sa evoluezi sau sa fii fericit.
De ce scriu eu despre subiectul acesta? Pentru ca bloggerii care isi doresc succesul au nevoie, conform speakerilor (o specie foarte in tendinte in prezent), de trei calitati - frecventa crescuta in a publica articole, subiecte interesante abordate intr-o maniera originala si networking. Pe scurt, scrieti mult, scrieti bine si baga-ti-va in seama. In parte, indemnul lui Ion Heliade Radulescu, in parte al Junimii. Sau conform interpretarii altora, perseverenta, subiecte comerciale si socializare. Mai putini vorbesc despre pasiunea de a scrie sau despre abilitatea necesara. Si atunci normal ca in fiecare zi din ce in ce mai multi isi pornesc cate un blog pe care il abandoneaza dupa cateva luni doar pentru ca nu aduce profit. Multi care au impresia ca oricine poate scrie pe un blog si ca pana la urma totul e sa stai cu fundul pe un scaun vreo 30minute in care sa aberezi ceva; bani castigati mult prea usor. Mda, hai sa ne apucam toti de olarit, am auzit ca si din scrumierele lucrate manual ies bani frumosi.
Nu spun ca pasiunea nu face casa, masa si pat bun cu calitatile enumerate mai sus asa cum nu spun nici ca nu poate aduce profit financiar. Ci doar ca atunci cand scrii pentru ca asa trebuie, cand iti fortezi degetele sa mai produca ceva, doar pentru ca nu ai scris nimic azi, cand iti moderezi entuziasmul si iti cenzurezi ideile si limbajul doar pentru ca nu prinde bine la numarul si-asa redus de cititori de blogosfera, atunci da, clar exista o contradictie in stilul tau de blogging. Pasiunea nu imparte perna niciodata cu obligatia. Una dintre ele tot cade din pat pana la urma.
Cat despre mine, decat sa scriu zilnic si lipsit de substanta, prefer sa scriu mai rar si mai bine. In privinta continutului, rezonez cu proiectul Urma - fara compromisuri. Iar la partea de socializare intensa chiar nu ma pot adapta pentru simplu motiv ca scriu in romana dar nu locuiesc in Romania momentan. Dar asta nu ma impiedica sa scriu si nici sa fiu citita si citata.
In concluzie, nu va apucati de blogging daca vreti bani de buzunar ci doar daca simtiti ca e un hobby care chiar va va face placere sa il practicati. Si scrieti relaxat, ce simtiti si cat simtiti, nu cate articole pe zi este musai sa scriem si in modul in care da bine sa scriem. Dar mai ales tineti minte ca nu exista nicio reteta de succes care sa dea succes la macar doi indivizi, pentru simplu motiv ca nu exista inca doi indivizi identici.
(scris) deA
