Neinramata

Noi avem o icoana pe sticla care nu e inramata.

Unii au o viata intreaga neinramata. O viata facuta din lucruri marunte si desirate, fara cadru si fara context. O viata din lucruri pe care le strang pentru ca si le doresc. Le privesc, le saruta si le pun la loc. Isi ridica castele din ele, le lipesc cu apa de mare si se roaga sa reziste cat mai mult. Sa traiasca macar atat cat vor trai ei insisi. Castelele acestea nu au nicio fundatie, sunt sortite sa cada si ei totusi continua sa le iubeasca, le iubesc cu disperare pentru ca gandul la ele le intretine iluzia cum ca de fapt, au totul, au si contextul si lumea la care au visat dintotdeauna.

Eu insa nu imi doresc nici cadru, nici context, nici fleacuri. Fara mare si fara nisip, fara vise facute din picaturi de ploaie si fulgi de nea, fara amintiri inscrise pe frunze cazute sau pe fluturi aurii.
Eu vreau imposibilul. Vreau garantia ca ma vei tine mereu de mana, ca nu ai sa ma lasi sa cad niciodata.

Noi avem o icoana pe sticla care nu e inramata.

(scris) deA