Din spatele vietii

Astazi tac. Pana la 23.30. Pentru ca sunt femeie si uneori nu vreau sa am nimic de-a face cu barbatii iar alteori imi vine sa intreb "Did you enjoy me?" Pentru ca sunt precum o bautura tare, dar dulce.

Prietene, sa nu ma intelegi gresit, iubesc trupul acesta si il vreau adesea doar pentru mine dar aceasta nu inseamna ca nu imi dau seama ca, asa cum ma bucur eu de el, si altii s-ar putea simti la fel de bine in el. Realizez, dragul meu, asa cum pricep si ca imi place sa fug si ca nu vreau sa o fac. Imi traiesc libertatea cu disperare dar nu vreau sa salut pe cineva doar ca sa am cui sa ii spun "la revedere".

Si totusi asta stiu cel mai bine sa fac. Nu stiu sa brodez destine sau sa pictez istorii. Stiu doar sa scriu dureri si zambete. Si pana cand voi invata sa fac si altceva, raman inchisa in globul meu de cristal din care caut adevarul. Dar nu gasesc decat minciuni, jocuri si tertipuri. Nu conteaza, acestea sunt pana la urma normale. Eu sunt cea care nu intelege, cea care se baricadeaza in spatele cuvintelor, care asteapta, care cerceteaza. Eu sunt cea care greseste atunci cand alege gresit. Cea care probabil si-a ales facultatea si dupa nevoia pe care o avea de un amic licentiat in prietenie. Sunt cea care nu mai seamana nimic, de frica sa nu culeaga durere. Sunt cea care se teme de viata si care se teme de teama.

Cea care cauta leac de frica. Cauta-ma cand il gasesti.

(scris) deA