Poveste cu psihopatologie

Pentru cei care au locuit mereu cu familia sau cu partenerul de viata, povestea asta s-ar putea sa para scorneala.

Cei precum RaSeBo sau VisUrat stiu insa la ce ma refer. Si anume la situatia urmatoare-anii studentiei, locuiesti cu chirie, cu diversi indivizi. Asta fac si eu in prezent, platesc chirie unui pakistanez, ca sa locuiesc in aceeasi casa cu o copatrioata, de aceeasi varsta cu mine, si spre rusinea mea, avand si acelasi nume. Cand m-am mutat cu ea, nu mi-am facut iluzii ca imi voi descoperi cea mai buna prietena a vietii mele. Mi-am zis ca suntem oameni civilizati, aflati in contexte similare si ca in cel mai bun caz ne vom intelege reciproc. In cel mai rau, ne vom ignora. La urma urmei, fiecare are dormitorul ei, iar in camerele comune doar nu vom petrece prea mult timp. Poate ca nu avem nimic in comun, dar nu conteaza, nu ne casatorim, prin urmare putem face gesturi marunte de genul-eu nu ascult Metallica la maxim, tu nu asculti Guta. Marunte, dar vitale. Nu-i asa? Ei bine, nu, nu-i asa! Pentru ca unii oameni au impresia ca a plati chiria pe jumatate dintr-o casa iti da drumul sa te instapanesti peste intreaga casa si peste ceilalti colocatari.

Cand a inceput sa se comporte de parca era casa aceea proprietatea personala iar eu o matza pribeaga si tolerata, nu am zis nimic. Mi-am zis ca uneori e mai bine sa faci unele compromisuri de dragul pacii. Adica poate a fi civilizat are sensuri diferite in anumite orase ale aceleasi tari. Poate ca prin unele locuri e normal sa nu aerisesti, sa lasi vasele murdare in chiuveta comuna, sa imputi frigiderul, sa ocupi mai multe dulapuri decat cele pentru care platesti si sa insiri prin spatiile de folosinta comuna(bucatarie, baie) obiecte personale(voi va tineti foenul pe masa din bucatarie?!), sa nu iti platesti facturile, sa nu iti platesti nici macar chiria, sa iti tii gunoiul in mijlocul bucatariei, sa nu scoti niciodata tomberonul de gunoi, sa nu iti strangi niciodata parul imprastiat pe toata podeaua din bucatarie ...

Cand a inceput sa ma jigneasca si sa ma injure, mi-am zis ca e lipsita de educatie si de bun-simt si ca oricum nu va mai trece mult pana ma voi muta. Prin urmare, nu, nu i-am raspuns cu aceeasi moneda ci doar am lasat-o sa traiasca, in ideea ca si ea ma va lasa pe mine sa traiesc.

Dar cand vi se fura lucrurile din casa cu nonsalanta si sunteti amenintati cu moartea din senin, voi ce credeti? E scuzabil, e normal, e acceptabil? E dovada tot de nepotrivire sau de lipsa de bun-simt? Sincer, in termeni medicali, se numeste cleptomanie si psihoza deliranta.

(scris) deA

Post Scriptum: Si da, pofta arzatoare de a manca castraveciori murati dimineata, la cafea, sunt un semn evident de iminenta diviziune celulara(de parca un astfel de specimen nu era suficient pe pamant). ;)