Un picior de univers

12iunie
Aproape.

Nu am rabdare sa scriu, nu am rabdare sa ascult si ma grabesc sa traiesc ceva pentru care nu am timp. Nu am timp sa nu am timp.

Unele vesti te darama, iti iau universul de un picior si ti-l intorc cu capul in jos si il scutura bine. Stai blocat in fata lor si te gandesti ca te asteptai la asa ceva si ca era logic. Si apoi zambesti ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si iti spui ca nici nu s-a intamplat, ca asa ceva este imposibil, ca de fapt se mai poate face ceva, altceva. Ca totul se poate rezolva, ca este imposibil ca universul tau sa fi plecat pe un asemenea drum, un drum pe care nu il vrei si nu il vrei cu toata incapatanarea de care esti capabil. Zambesti cretin pentru ca ai impresia ca nu se intampla nimic rau, ca tu de fapt poti gasi o solutie si ca totul va fi pana la urma asa cum iti doresti tu sa fie. Nu accepti ca nu tu scrii toate povestile care sunt citite si al caror personaj esti. Esti atat de naiv ca nici macar nu te mai revolti, ai undeva in tine convingerea ca se va rezolva pana la urma si nu are sens sa iti consumi energia. Energia pe care o folosesti mult mai constructiv sperand si visand si fabuland si vaslind printre nori.

Dar nu esti tot acid. Esti si baza. Si baza se concretizeaza intr-o tabla de sah pe care scrie calm ca ai pierdut. Ca de fapt nu se poate face nimic. Ca vestea rea ramane rea. Parca notiunea de "veste" poarta ceva in ea din ireversibilul temporar al unui munte. Aflii de ea tocmai pentru ca ceea ce transmite ea s-a intamplat deja. Nu e ceva in care sa intervii tu si nici macar nu aflii de ea pentru ca exista loc de alterare al prezentului. La un moment dat se va schimba totul - intai momentul, apoi oamenii, contextul, chiar si locul. Pana cand muntele nici nu va mai fi acolo. Sau va ramane o urma din el, dar nu va fi ce obisnuia sa fie. Dar in ragazul acesta si tu esti schimbat de timp, de oameni, context si loc si ele se schimba in jurul lor la randul lor. Si atunci vestea aceea nu mai are valoare decat in trecut. Iar trecutul nu poate fi alterat decat in mintile noastre.

Atat.

(scris) deA