Cu ochii albastrii

Michelle Featherstone - Coffee and Cigarettes

Este pe inserate. Cerul e gri murdar iar casa de visavis e mai rosie ca oricand altcandva. In curand voi incheia cu un "A" mare si sub forma de stea si scrisoarea de azi. Si ma voi intinde pe pat si voi adormi. Nu vreau sa ma trezesc maine. Vreau sa ma trezesc intr-o dimineata cu soare sau ploaie, nu conteaza. Cu miros de cirese si pepene verde sau de zapada. Sau de iarba proaspat tunsa; nici asta nu conteaza. Conteaza doar sa ma iubesc. Sa ma iubesc nu mult, nu cu disperare egoista si narcisista. Sa ma iubesc macar atat cat sa ma accept. Sa ma pot uita in oglinda si sa nu imi mai vina sa fug.

Mai demult am fugit. Mi-am impachetat visurile si visele si fulgii de zapada si firele de nisip, le-am cantarit cu grija iar apoi mi-am luat zborul catre ocean. Credeam ca pot scapa de fiinta aceasta groaznica cu care traiam de ani de zile, credeam ca o pot lasa in urma... desi nici nu stiam pe atunci cat de mult imi doresc sa nu mai existe. Sa nu ii mai simt mirosul in pielea mea. Sa nu ii mai vad privirea pironita in oglinda din fata mea. Sa nu ii mai aud gandurile, sa nu o mai ascult tipand la mine. Sa nu ii mai strig cat de mult o urasc. Inocenta de mine nu stia ca de o singura persoana pe lumea asta nu poti scapa nicioadata. De tine insuti *You're stuck with yourself. For ever and ever and ever and ever and ever and....*. Dar nu m-am mirat cand, in mijlocul oceanului plutind, m-am trezit tot langa mine. In fiecare seara adorm blestemand fiinta aceasta urata langa care ma trezesc in fiecare dimineata.

Vreau ca atunci cand ma voi trezi sa ma accept. Sa imi spun "Bine-ai venit", sa imi sarut tampla stanga si sa ma servesc cu prajituri cu glazura de cafea. Vreau sa ma plac. Vreau sa ma iert. Vreau sa ma cred. Vreau sa imi zambesc. Sa imi tac dulce si sa imi spun doar cuvinte de iubire. Nu mai vreau sa ma ranesc. Nu mai vreau sa am o pasiune din a ma face sa sufar, din a ma jigni si din a ma ura. Vreau sa ma iubesc frenetic; sa ma iubesc pe mine cu trupul meu, cu gandurile mele, cu munca mea, cu chipul meu, cu ochii mei, cu parul meu, cu tacerile si cuvintele mele.

Maine dimineata parul meu va fi tot brunet, ochii tot caprui, pielea tot imperfecta; voi avea aceeasi inaltime si greutate ca si azi. Maine dimineata voi purta dupa mine aceleasi pacate si aceleasi lipsuri ca si astazi. Maine dimineata voi avea aceleasi ganduri ca si azi, aceleasi taceri ma vor bantui, aceleasi sunete ma vor orbii.

Maine dimineata nu vreau sa ma trezesc.

Nu inca. E prea devreme.

(scris) deA